Undeva in Ardeal, peste 50 de ani

Anul 2062, undeva in Ardeal.
- Mosule, crezi ca nepotii astia ai nostri mai pot alegre mult?
- Babo, cred ca mai pot, dar nu e nicio problema ca si noi mai putem. Doar ne antrenam de 3 ori pe saptamana si nu am ratat niciun sezon de iarna pe partie. Si ce frumoase partii mai sunt la noi in tara de cand s-au ocupat de ele..
- Asa e. Dar pentru asta ne-am antrenat noi? Pentru jocuri de-a vati-ascunselea? Copiii aceia de la centru au nevoie de noi, in continuare.
- Nu. Dar asta e un bonus. (spuse el cu un zambet larg prin care i se vedea dantura perfecta)
- Ma intreb daca si copiii nostri vor continua, la batranete, ceea ce am inceput noi de cativa ani incoace. Mi-e frica pentru bietii copii.
- Nu stiu de ce iti faci atatea griji. Doar stii foarte bine ca tu i-ai crescut si educat. Nu au cum sa nu aprecieze munca noastra si sa nu o continue.

batrani fericiti

Cam asa imi imaginez ca imi voi petrece batranetile, ajutand, alaturi de familie, copiii parasiti si orfani sa gaseasca o lume mai buna si invatandu-i sa se descurce in lume. Asta pentru ca pana la acea varsta voi fi reusit sa realizez toate cate mi-am propus in viata, ramanand doar sa mai ajut si pe altii sa faca acelasi lucru.
Si mi-a venit in minte acest scenariu pentru ca Reprezentanta Comisiei Europene in Europa organizeaza un concurs in care doreste sa adune bloggeri cu interes in temele europene. Asadar scriu pentru concursul Blogger European initiat prin intermediul BlogalInitiative. Nu stiu daca majoritatea temelor abordate de mine pana acum au iz european, insa stiu sigur ca vreau sa ajunga in acea directie si stiu sigur ca si prin scrierile mele incerc, de multe ori sa amintesc cititorilor ca nu suntem singuri in lumea asta si ca pentru a ne ajuta pe noi, trebuie sa ii ajutam pe altii si trebuie sa nu mai permitem toate prostiile care se intampla in jurul nostru, ci sa ne implicam in rezolvarea problemelor care ne privesc pe noi si pe apropiatii nostri. Si asta pentru ca mai avem multe de rezolvat pana cand vom ajunge o tara linistita.
Lasand astea la o parte, trebuie sa va ganditi la voi, la cum veti fi voi peste 50 de ani si cum va veti face voi viata mai activa, pentru a nu ajunge sa va numarati zilele megand cu troleul dintr-o piata in alta, ci bucurandu-va de ele fara sa le numarati.