vivre.ro

miercuri, 26 octombrie 2016

Can men say these things?

Da, m-am îndrăgostit de piesa lui Randi. Poate pentru că și eu am ochii verzi, dar sigur și pentru că, pentru mine, pare să fie cea mai tare declarație care ar putea să mi-o facă persoana iubită. Chiar și după ce ne-am căsătorit, cred că este foarte important să ne păstrăm o doză de romantism ca să menținem pasiunea între noi.
E extraordinar să vezi că perechea ta încă se mai aprinde după tine, la fel cum e genial să te treacă un fior atunci când te gândești la momentele tandre dintre voi.
Nu știu dacă mai trebuie să spun ceva despre acest subiect. Cred că fiecare simte acest lucru. Oricât ne place să ne simțim protejate, ne place și mai mult să simțim că putem stârni focul în persoana iubită, chiar după mult timp.
Și, totuși, voi cunoașteți bărbați care să aibă atâta încredere încât să facă astfel de declarații? Nu își pierd bărbăția spunând astfel de lucruri? Am impresia că majoritatea declarațiilor geniale sună cel mai bine în engleză, dar Randi a spart gheața și a scos o declarație genială. Singurul lucru pe care nu l-am stabilit încă este dacă sunt bărbați care fac asta în viața reală.

marți, 25 octombrie 2016

Pentru a nu știu câta oară.

Dacă o să mai încep un articol cu „long time no seen”, să mă trageți de mânecă.
Adevărul e că sunt conștientă că nu am mai scris de mult, sau nu am mai publicat de mult și nu am niciun motiv foarte bun. De fapt, nici nu am avut un titlu de la început. Nici nu știam exact despre ce urma să scriu.
Ar trebui să scriu despre concediul de la mare, despre concediul din Delta Dunării, despre drumul până în Gorj, și au mai fost o mulțime de alte subiecte despre care am vrut sa scriu, cu timpul, dar le-am uitat. Da, știu, nu e cea mai bună caracteristică a mea, asta cu amintitul lucrurilor, dar sper, pe viitor, să îmi amintesc să iau lecitină.
Oricum, voi începe cu un articol despre următorul nostru concediu, după cel din Turcia, care m-a făcut să îi dau seama că doar în România se poate orice. Dar și că dacă îți lași bărbatul să organizeze tot fără să ai un plan B, nu e sigur că va ieși bine.
A fost prima dată când am fost sunată la muncă de către drăguțul meu soț ca să mă anunțe că trebuie să îmi iau zile libere, pentru că mergem în încă un concediu. Obișnuită fiind să fac pe spontana, primul gând a fost unul de euforie. Nici nu mă așteptam la un astfel de gest, așa că am hotărât că nu e cazul să pun mai multe întrebări, ci doar să sper că am să aflu mai multe până atunci, ca să nu îl sperii și data viitoare să nu mai facă astfel de gesturi.
For the record, sigur am mai spus asta, îmi plac surprizele, chiar și doar ideea de surpriză, indiferent de cât de prost gândită este surpriza respectivă. Doar ideea că cineva se gândește să îmi facă o surpriză (să specificăm, cu voia lui/ei), pentru mine este mind blowing.
Așa că, în zilele următoare, am aflat că escapada noastră urma să fie la mare, la Saturn, și că se lipește perfect cu următoarea escapadă, în Deltă. Dar despre asta va fi cu totul altă poveste. Am mai aflat că vor mai fi unii prieteni și colegi. Și toate astea începeau să sune bine. Toate până în momentul în care am aflat că nu avem cazare, dar că se mai gândește lumea să mai facă ceva până la momentul T0, când vom ajunge acolo.

Toată lumea s-a gândit, însă momentul T0 a sosit, iar noi nici vorbă să avem cazare. Bineînțeles, din momentul în care am știut destinația și am știut că nu avem cazare, eu am început să caut, dar fără să spun nimănui, ci doar ca o soluție de rezervă, pentru că era o vacanță plănuită de bărbați și trebuia să le dăm și lor credit. În plus, am avut o pasageră care nu știa nimic despre acest aspect, așa că a trebuit să facem pe neștiutoarele oricum.
Bineînțeles că ceea ce bănuiam eu s-a întâmplat, partea bună fiind că nu au opus prea multă rezistență și soluția a fost chiar ceea ce gândisem eu. Însă până să ajungem acolo, am mai făcut o oprire total gândită de bărbați, care ne-a făcut să ne dorim să ne fi lăsat pe noi să organizăm și asta.
Ca drumul să nu fie prea lung și obositor, pentru că erau și copii cu noi, am împărțit drumul și ne-am oprit înainte de Predeal ca să admirăm împrejurimile și să ne odihnim. Doar că pensiunea la care băieții au aranjat să dormim, Cotul Donului, a fost atât de dezamăgitoare, că nici nu credeam că există o pensiune într-o locație atât de frumoasă, dar atât de neîngrjită. E o locație în care foarte mulți călători opresc, dar care are camere neîngrijite, ospătari care uită să îți ia comanda sau să ți-o aducă, încât partea bună e că ai pe seama cui să râzi împreună cu prietenii.


În fine, ziua următoare am ajuns în Saturn, iar aceasta s-a dovedit a fi vacanța în care am reușit să mă bronzez, pentru că vântul constant și cărțile pe care le-am dus cu mine m-au păcălit să stau pe plajă suficient de mult ca să prind culoare.
Pentru un final spectaculos, în ultima seară am dat fuga în Vama Veche care era foarte aproape, dar asta este o întreagă poveste. Să spunem doar că a fost cea mai tare beție de până acum. Singura problemă e că îmi amintesc tot.