vivre.ro

marți, 29 decembrie 2015

Lectia Craciunului

Cred, cu tarie, ca, din cand in cand, trebuie sa primim cate o lectie din care sa invatam cate ceva. Lectia asta poate sa vina de la profesori, de la sefi, de la parinti, de la cei apropiati, de la persoana de langa tine, chiar si de la copii. Nu e o rusine sa admiti ca ai invatat ceva. Probabil nu este chiar ceva nou, dar este ceva la care nu te-ai gandit de mult sau este ceva care te-a ajutat sa realizezi ce se intampla in jurul tau.
Ultima lectie invatata a fost chiar in Ajunul Craciunului. Ca in fiecare an de cand petrec Craciunul cu familia sotului, in Ajun, am mers la biserica la slujba speciala si pentru spectacolul pe care il organizeaza preotul, in incercarea sa de a implica toti copiii din sat cu o ocazie speciala. Spre surprinderea mea, in fiecare an numarul copiilor care accepta sa participe si isi fac timp pentru repetitii, este tot mai mare. Pe mine nu poate decat sa ma bucure acest lucru, pentru ca inseamna ca revenim la traditii si ne putem bucura, in continuare, de ele. In plus sunt atat de frumosi, de la cel mai mic pana la cel mai mare, ca iti fac Craciunul mai frumos.
 Insa in acest an a fost un spectacol mai deosebit. Copiii au tinut sa ne reaminteasca ce inseamna, cu adevarat, Craciunul. Asa ca, in cadrul prezentarii pe care au facut-o, am avut si o povestioara a Celui care isi serbeaza, cu adevarat, ziua de nastere in fiecare an, de Craciun, dar cum, El se simte abandonat, pentru ca nimeni nu se mai gandeste la El, nimeni nu Ii mai face cadouri sau o urare, ci Il aminteste doar, in colindele rostite, ca si cum El nu s-ar naste in fiecare an, ca sa ajunga sa se sacrifice pentru noi, tot asa, in fiecare an. Si am facut un exercitiu de imaginatie, incercand sa ne punem in pielea Lui, ca de ziua noastra, lumea intreaga sa sarbatoreasca, dar sa uite sa ne invite, sa cumpere o multime de cadouri, dar niciunul sa nu fie pentru noi. Nimeni sa nu inchine un pahar de bautura si in cinstea noastra.
Si trebuie sa recunoastem ca suntem egoisti. Si nu fata de cei din jurul nostru, ci fata de El, de pruncul Iisus, a carui zi de nastere este, cu adevarat.
Mos Craciun poate fi el legat de sarbatorile de iarna, insa nu face parte din minunea Nasterii Domnului. Motiv pentru care, tot atunci am aflat, ca sunt tari in care cadourile se fac cu cateva zile dupa Craciun, acesta fiind o sarbatoare religioasa, si nu una a lui Mos Craciun.
Nu spun sa ne oprim din a oferi cadouri de Craciun, ci sper ca, de acum inainte, sa fim mult mai atenti cu Sarbatoritul. Sa Ii acordam si Lui putina importanta si sa il amintim in urarile noastre si din lista de cadouri.

vineri, 11 decembrie 2015

Surpriza de ziua lui

Nu stiu altii cum sunt, dar mie, si cred ca am spus asta de prea multe ori, imi plac surprizele. Nimic nu mi se pare mai interesant si mai incantator. Nu vreau sa ofer pe tava oamenilor idei de cadouri pe care vreau sa le primesc, ci vreau sa fiu surprinsa de ceea ei gasesc potrivit ca si cadou pentru mine. Cel mai interesant este sa iti dai seama ce cred oamenii despre tine din cadourile pe care ti le ofera.
Si pentru ca mie imi place asta, am procedat la fel, de ziua lui. Doar ca am avut inima cat un purice timp de 2 luni. Atat a durat pana cand a aflat de surpriza pe care i-o pregatisem. Veti intreba ”Cine se gandeste la un cadou cu atata timp inainte?”. Raspunsul nu e ca m-am framantat cu 2 luni inainte sa ii gasesc un cadou, ci s-a ivit o oportunitate de a crea o surpriza mai mare, de proportii, asa ca am profitat de ea si am pus totul pe picioare cu ceva timp inainte. Ideea era de a prinde ceva avantajos, nu pentru ca m-as zgarci, ci pentru ca vroiam sa imi si permit sa ii ofer ceva destul de mare incat sa fie o surpriza placuta.

Surpriza a fost o mini calatorie. O minivacanta de 3,5-4 zile. Pot sa spun ca pentru mine a fost ceva ce asteptam de mult. Problema a fost ca el nu a primit vestea atat de bine cum speram. Insa, pana la urma, am reusit sa avem o vacanta intr-o perioada in care nu am mai avut pana acum, una chiar superba si foarte interesanta. Primul pas fiind deja facut, nu a mai putut sa dea inapoi.
Tot ce sper este ca a fost, si pentru el, la fel de placut cum a fost pentru mine. Faptul ca am fost impreuna si ca am reusit sa ne detasam putin de problemele de zi cu zi si de tot ce insemna acasa, ne-a prins bine. In plus, am reusit sa mai bifam un coltisor pe harta lumii, iar asta, pentru un trip adict asa cum sunt eu, este incredibil.

joi, 3 decembrie 2015

Si, totusi, a fost si incaltaminte...

M-am grabit sa spun ca e primul an in care nu imi cumpar incaltaminte de Black Friday.
Partial, e adevarat, pentru ca nu eu le-am cumparat, ci doar le-am ales. Pana la urma mi-au fost facute cadou. Si nu a fost un Black Friday propriuzis, ci zilele de reduceri care se tin dupa el ca o umbra.
La noi, romanii, nu ne place ca lucrurile bune sa dureze putin, asa ca le lungim. Lungim petrecerile pana in zori, lungim zilele de nastere o saptamana, lungim sarbatorile cu mai multe zile libere, iar acum, lungim zilele de Black Friday. Nu de alta, dar, pe semne, ne place sa lungim totul pana ne plictisim. Noi nu terminam in glorie, ci mergem pana la epuizare. Epuizare de forte, epuizare de stocuri, epuizare de resurse.

Revenind la povestea noastra, trebuie sa marturisesc ca e frumos asa, sa primesti un cadou pe care ti-l alegi in prealabil. Doar ca nu mai este surpriza la fel de mare. Si problema la mine este ca ador surprizele.
Bineinteles, sper sa nu am parte de surprize neplacute, dar pentru astea am un sistem.
Poate stiti, motoul meu este ”Nu-ti face iluzii ca sa nu fii dezamagit”. Nu intotdeauna imi iese, dar incerc sa nu ma las afectata prea mult de neplacerile care imi este dat sa le experimentez si daca, totusi, ma surprind cand nu sunt in garda, incerc sa trec foarte repede peste ele. Unii ar spune ca este naivitate sau nepasare. Eu spun ca este un sistem prin care nu ma las calcata in picioare de sentimente negative, pentru a putea sa imi pastrez optimismul si pozitivismul cu care m-am impacat atat de bine pana acum. Imi place sa rad de viata si sper sa o fac mult timp de acum inainte.

UPDATE: Ca sa nu ma lase sa ma abat de la ce am scris mai sus, am primit informatia ca, cadoul meu nu va mai ajunge, pentru ca nu mai este pe stoc. Asa ca, am ramas la carti anul acesta.

joi, 26 noiembrie 2015

Afacerea mea Oriflame

Cum sigur multi dintre voi stiti, printre altele, ma ocup si cu Oriflame.
Aceasta formulare este foarte des intalnita. Insa cunosc oameni pentru care Oriflame este ocupatia lor principala. Din asta isi intretin familiile, din asta isi cumpara masina, din asta isi fac rate pentru apartament. Intr-un cuvant, este atat de fructuoasa incat pot sa duca o viata mai mult decat decenta.

Eu, povestea urmatoare, am spus-o de mai multe ori. Nu stiu daca este un exemplu bun, insa asa mi s-a intamplat mie si nu pot decat sa ma bucur si sa ma simt norocoasa.

Cine ma cunoaste stie ca nu sunt genul cicalitoare, care sa alerge dupa oameni ca sa cumpere Oriflame sau sa devina clienti fideli. Celor care imi spun ca ii intereseaza, le ofer un catalog, iar celor care vor sa faca mai mult, depun toate eforturile necesare ca sa ii ajut sa faca asta. Poate de asta parcursul meu in organizatie nu a fost unul fulminant. Nu a fost unul care sa imi aduca din primele luni toate beneficiile Oriflame la picioare. Insa m-a ajutat si m-a invatat multe lucruri bune, pe care le folosesc.
 Sunt oameni care te ajuta sa iti implinesti visele. In functie de cat de mult iti doresti, atat de mult primesti din partea lor. Si asta nu pentru ca ii imbogatesti pe ei. Ci pentru ca ii ajuta putin cate putin sa ajunga acolo unde isi doresc, pentru ca si ei, la randul lor, au visele lor pe care vor sa si le indeplineasca.

Dincolo de toate astea, povestea mea a inceput din lipsa de ocupatie. Sa ii spunem experiment. Si in cele ce urmeaza sper sa nu mi-o ia nimeni in nume de rau. Am incercat, in paralel, Oriflame si Avon. Si tot in paralel am incercat si produsele acestora. Fara sa vreau sa dau in Avon, pentru mine, pentru modul meu de viata si pentru constructia organismului meu, produsele acestora nu mi s-au potrivit. Ba mai mult, mi s-a parut foarte greu (pentru ca aveam un termen de comparatie) sa adun o comanda de 150 de lei la Avon pentru a primi doar 15% discount, pe cand la Oriflame aveam de pus o comanda de doar 70 de lei pentru a primi 23% discount. Totodata, mergand in paralel, nu reuseam sa fac performante in niciuna dintre tabere, asa ca trebuia sa renunt la una dintre ele. Marturisesc ca nu mi-a fost prea greu sa aleg, avand in vedere cele mentionate mai sus si faptul ca nu pot sa vand produse in care nu cred. Asa ca am renuntat la Avon si a fost cea mai buna alegere. Chiar si acum, dupa aproape 2 ani, cred ca a fost alegerea cea mai buna.

 Asadar, am ramas cu Oriflame. Si nu pentru ca as fi vrut sa fac ceva cu adevarat maret, ci pentru ca asta a fost alegerea mea. Nu ma gandeam ca voi ajunge, intr-o zi, sa am cateva persoane in echipa, cu care sa lucrez. Insa prima persoana a fost o prietena draga care mai avuse contact cu Oriflame si care stia cu ce se mananca. Stia ca eu activez, asa ca a apelat la mine ca sa o inscriu si ca sa poata reintra si ca sa ma ajute si pe mine, in acelasi timp. Urmatoarele 18 persoane au venit fluierand. Majoritatea erau clientele mele, pe care, vazand ca suma totala de comanda depaseste cei 70 de lei de la care puteau incepe sa primeasca reducere, le-am spus doar ca pot sa isi comande ele, singure, produsele respective, cu discount. Cine nu isi doreste asa ceva?

Si uite asa, ele au inceput sa isi puna singure comenzile, si au inteles ca pot sa isi cumpere produsele de care aveau nevoie, gratuit. Cum? Aratand catalogul lor si altor persoane si adunand comenzi. Indiferent de veniturile unei persoane, cred ca nu a existat om care sa nu vrea sa comande macar o cutiuta cu minuni. Persoanele care, la inceput, au fost cele mai reticente, au ajuns acum, sa fie cele mai bune din echipa mea.

Si povestea, va asigur, va continua. E ca si cum te-ai lasa purtat de val. Atunci cand voi putea sa ajut pe cineva sa isi cumpere produsele mai ieftin, o voi face. Asta m-a adus pe mine pana aici si asa voi continua. Pozitivul atrage pozitiv. Eu asa spun si cred.

miercuri, 25 noiembrie 2015

Primul an fara incaltaminte de Black Friday

Pasiunea mea declarata sunt posetele, gentile, toate acele accesorii atat de necesare femeilor ca sa poarte lucruri dupa ele. Pentru mine, de cele mai multe ori, ele vin in dimensiuni destul de generoase ca sa imi incapa toate nebuniile care le car dupa mine. Ultima data am cumparat una care s-a dovedit prea mica pentru pretentiile mele, ce-i drept, exagerate. Insa cred ca este singura in privinta careia am apreciat gresit dimensiunile. Acesta este si motivul pentru care acum o vand.

Cu toate astea, de Black Friday, in fiecare an, mi-am creat o noua pasiune. Incaltamintea. La inceput mi-a fost teama ca nu imi vor fi buni. Insa cand am vazut preturile nu mi-a mai pasat.

In primul an, din 2 perechi cumparate, una mi-a fost prea mica. Insa, spre surpriza mea, magazinul online din care am cumparat a fost destul de dragut incat sa imi trimita o marime mai mare in schimbul celor care nu imi veneau. Asta s-a intamplat in mai putin de 2 zile.

Al doilea an am poftit la mai multe perechi (4 daca retin bine). Si de data asta am apreciat gresit marimea la una dintre ele, dar acum nu m-am mai impacientat, pentru ca stiam ca totul se va rezolva repede. Doar ca de data asta nu mai aveau marimea de care aveam nevoie decat pe o alta culoare, dar care s-a dovedit chiar mai buna.

A venit si al treilea an si tot cu aceeasi incantare am cumparat incaltaminte. Insa anul acesta, din nu stiu ce motiv, am renuntat la acest obicei. Pur si simplu, cred ca s-a terminat pasiunea. Orice minune dureaza 3 zile sau, in acest caz, 3 ani. Poate va aparea o alta pasiune vicioasa.

Insa sa nu credeti ca nu am cumparat nimic anul acesta de Black Friday. Nici vorba. Si partea buna e ca inca nici nu s-a terminat. Am mai pus ochii pe niste carti bune. Insa nu pot sa ma hotarasc daca sa le comand in varianta printata sau in varianta e-book.

miercuri, 28 octombrie 2015

Inca un ingeras printre noi

Botezul este, probabil, cel mai frumos moment la care poate participa un nas. Nu vreau sa ma laud cu cati copii am botezat la varsta mea frageda, ci vreau sa spun ca abia astept sa botez din nou. Este ceva sublim. Este ceva aproape ireal. Si ma bucur de fiecare data cand am ocazia sa fac acest lucru.
Nu stiu daca constientizez exact ce se intampla, dar stiu sigur ca ador sa fiu alaturi de acei micuti cand se intalnesc pentru prima data cu Dumnezeu. Ma simt responsabila ca aceasta intalnire sa decurga bine. Pentru asta, aleg mereu imbracaminte alba pentru noul ingeras si imi place sa il fac sa se simta confortabil si impacat cu ce se intampla in jurul sau, ca sa poata primi taina botezului in pace si linistit.
Ultima data, impreuna cu alte 3 nase, ne-am bucurat sa vedem ca minunata noastra finuta s-a simtit atat de bine, incat a adormit din momentul incare am pus-o pe masa pregatita de preot. In mainile sale, micuta s-a linistit si a adormit. Nu puteam sa fim mai fericiti de acest eveniment care s-a desfasurat perfect.
Masa festiva care a urmat este mult prea putin importanta, tot ce conteaza este ca toata lumea s-a simtit foarte bine, iar familia imbogatita cu inca un membru adorabil s-a eliberat de toate emotiile pe care le avusese pana in acel moment.
Pentru mine, a fost inca un moment de neuitat si sunt mandra ca mai am un copil spiritual pe care sa il indragesc si caruia sa ii fiu alaturi atunci cand va avea nevoie.

miercuri, 7 octombrie 2015

Stres, stres, stres...


Stres
Stim, este boala secolului sau, mai rau, este sursa majoritatii bolilor, desi House nu a dat niciodata aceasta cauza unuia dintre pacientii sai. Nu ne place, ne irita, nu ne lasa in pace si ne mananca putina liniste de care am putea avea parte in timpul liber.
Stres
Motivul crearii unor noi locuri de munca, prin care "specialisti" incearca sa te ajute sa scapi de stres si sa iti redobandesti linistea, programe la care esti stresat sa ajungi.
Stres
Este si o scuza foarte buna de fiecare data cand avem dureri pe care nu vrem sa le bagam in seama pentru ca suntem presati (sau stresati) de timpul putin pe care il avem la dispozitie pentru a rezolva un milion de lucruri.
Si apropo de putinul timp... oare de ce in urma nu cu foarte multi ani, oamenii putea sa se relaxeze si sa isi traiasca viata linistit? Nu spun ca nu erau oameni care nu aveau grija zilei de maine. Insa cu toate acestea, nu cred ca erau atat de stresati de toate presiunile din jurul lor care ii duceau la epuizare.
Ma tot intreb de unde vine stresul acesta? De la ce porneste? De ce sunt atatea presiuni asupra noastra? Pana nu demult ma gandeam cu ardoare la momentul in care voi putea sa am linistea mult visata, moment care mi se parea atat de indepartat. Insa asta a fost inainte sa imi dau seama ca sursa stresului meu este chiar la mine. Si cred ca se aplica si pentru altii. Este vorba despre modul in care nu puteam sa percep ca nu sunt capabila sa fac toate lucrurile pe care mi le propuneam la un moment dat sau care imi reveneau intr-un anumit mod. Imi este, fizic, imposibil. Nu vreau prin asta sa gasesc o scuza, dar trebuia sa realizez ca, pur si simplu, chiar daca tehnologia a evoluat atat de mult, timpul este acelasi. Nici macar tehnologia nu a reusit sa intinda timpul, sa il faca mai lung. Inca nu am auzit sa fie zile cu 26 de ore sau mai mult. Ideea de baza e ca, chiar daca aveam foarte multe lucruri de facut trebuia sa inteleg ca nu puteam sa le fac pe toate. Trebuia sa prioritizez si sa las restul sa treaca pe langa mine.
Gata cu frustrarile. Gata cu stresul. Am hotarat ca trebuie sa ma bucur mai mult de ceea ce am si de ceea ce fac si sa ma gandesc mai putin la ce gandeste lumea despre mine sau care sunt "obligatiile" mele in statutul de... sau in statutul de.... Consider ca acest cuvant, "obligatii" corelat cu anumite statute este depasit si expirat.
Fiecare pasare pe limba ei piere. Daca mie nu imi pasa de ce fac unii anumite lucruri de ce ar trebui sa le pese altora de ceea ce fac eu, atata timp cat nu ii afecteaza nici direct, nici indirect?

miercuri, 30 septembrie 2015

O schimbare

Asa cum ma cunosc cei apropiati, pentru mine, schimbarile sunt un motiv de bucurie. Iarna trecuta am trecut printr-un proces de cautare a unei noi locuinte, ceea ce a fost o placere imensa, pana cand am ajuns la disperare pentru ca nu gaseam ceva care sa ne multumeasca pe amandoi din toate punctele de vedere. Mutarea s-a realizat doar in aprilie, desi trebuia sa fie in martie, dar au intervenit foarte multe lucruri neasteptate (sa va imaginati ca in Joia Mare, noaptea, eu spalam si aranjam ultimele lucruri in dulapuri si vitrine). In fine, totul a trecut cu bine.
Insa o schimbare cu totul diferita a avut loc de o luna de zile, cand mi-am schimbat locul de munca. Dupa mai bine de 4 ani la Silkweb, Primatech este noua companie pentru care lucrez, pentru care imi pun la bataie toate cunostintele, toata creativitatea si tot interesul. Noua mea functie este cea de Specialist Marketing si ma bucur ca am reusit sa extind putin aria de promovare. Daca pana acum ma axam doar pe marketing online, acum ma ocup de marketing in toate mediile de promovare.

Recunosc ca ceea ce m-a motivat sa fac acest pas nu a tinut doar de chestiuni materiale. Oferta este doar cu putin mai buna. Insa am vazut in acest post o provocare. Si oricine ar putea spune ca promovarea detectoarelor de gaz si monoxid este o provocare.
Prima parte de provocare a fost aceea de a invata tot ce tine de aceste detectoare si de tehnologia care sta in spatele lor. Ce este ceea ce le face mai speciale decat alte detectoare si care este atuul lor care ma va ajuta in promovarea lor.
Dupa ce am inteles tot ce tine de aceasta industrie, mi-am dat seama ca am ajuns in locul potrivit. Se pare ca trag la companii corecte, oneste si orientate spre performanta. Asa a fost si inainte. Apreciez sincer acest tip de companii si cred ca doar cu o astfel de gandire si cu astfel de valori se poate ajunge departe.
Nu cred ca exagerez cand spun ca poate Primatech este un producator roman experimentat, care va deveni un brand puternic si peste granitele tarii, sens in care a facut primii pasi. Nu cred ca exagerez nici cand spun ca a munci pentru o astfel de companie este o onoare, mai ales cand ma gandesc ca am oportunitatea sa demonstrez ca epoca valorilor adevarate nu a disparut, ci va prospera, asa cum se intampla si in tarile foarte dezvoltate.
Ma bucur foarte mult cand mai descopar astfel de companii si in Romania si ma face sa ma gandesc ca ne indreptam intr-o directie buna. Ma face sa ma simt mandra ca sunt romanca.

luni, 16 februarie 2015

De ce sa alegi hrana Brit Large Breed pentru micul tau urias

Daca ai decis sa cresti un catel de talie mare, atunci trebuie sa intelegi ca cea mai importanta perioada din dezvoltarea sa este primul an din viata. In acea perioada trebuie sa ai foarte mare grija de un astfel de catel pentru ca atunci isi dezvolta structura osoasa. Avand in vedere faptul ca oasele puternice ii vor sustine corpul urias, hrana Brit Large Breed este perfecta pentru pui si o poti cumpara de aici.
Hrana in primul an de viata al unui catel este foarta importanta, in special daca acesta este de talie mare. Cand e mic nu iti vine sa crezi ca va ajunge sa fie un dulau urias, de aceea trebuie sa ai grija sa ii oferi tot ce are nevoie pentru a se dezvolta armonios. Hrana uscata Brit Large Breed junior este plina de vitamine si minerale necesare pentru un pui de talie mare. Aceasta este o hrana uscata pe baza de carne de miel si orez. In plus, este o hrana super-premium. Asta inseamna ca este de o calitate mult superioara altor tipuri de hrana pentru caini. Toti veterinarii recomanda hranirea puilor de rase de talie mare cu hrana super-premium precum Brit Large Breed pentru ca acest lucru le va oferi o crestere normala si o intarire a structurii osoase si a sistemului imunitar. Cand va fi adult, aceasta grija se va observa in sanatatea prietenului tau patruped.
Dar nu e de ajuns sa il hranesti doar cu hrana Large Breed de la Brit. Trebuie sa ai grija si cum ii dozezi acea mancare. Nu ii da prea multa pentru ca s-ar putea sa creasca in greutate si sa dezvolte alte probleme de sanatate. Totul trebuie sa vina cu moderatie, chiar si iubirea fata de micul tau catel urias.