Cand eram eu prin clasa a opta, cam asa, m-am gandit sa cer voie parintilor sa ma lase sa merg si eu cu fetele de varsta mea, la spectacolul si petrecerea de la unul dintre Balurile Bobocilor de la unul dintre liceele din oras. Era anul 2002, daca nu ma insel.
|
Nokia 3310 |
Asa se obisnuieste aici, la noi, ca fiecare liceu sa faca un spectacol si o petrecere care sa ii aiba in prim plan pe bobocii de liceu. Fiindca era prima daca cand plecam de acasa la o petrecere care se lungea mai mult, am primit telefonul mobil al mamei, un telefon din vestita specie Nokia 3310. Atunci, toti cei care aveau telefon mobil aveau asa ceva. Dar sa ne intoarcem la povestea mea. Am luat eu telefonul, incantata, caci nu aveam dreptul la asa ceva. Aceasta era o ocazie speciala, adica doreau ei sa ma poata verifica sa vada unde sunt si sa imi transmita cand vin sa ma ia. Eram atat de incantata ca nu ma deranja scopul inmanarii telefonului. Conta doar ca il am, ca dovada am dansat la petrecere doar cu el in mana.
Totul a mers ca pe roate. Nu s-a intamplat nimic regretabil si la plecare am iesit din discoteca cu zambetul pe buze. Ca o paranteza, Blue Jean(s), discoteca la care am petrecut in acea seara, era cea mai tare discoteca din oras la acea vreme.
Cadoul meu pentru ca am fost atat de cuminte si ascultatoare, a fost faptul ca parintii m-au mai lasat la Bal, tinut de alt liceu, la diferenta de cateva saptamani. Aceeasi figura, primesc telefonul mamei ca sa poata sa ma sune si eu sa stiu cand se hotarasc ei sa vina dupa mine. Doar ca de aceasta data, ca sa ma dau si mai rotunda, ca si cum as fi atat de obisnuita cu telefonul mobil ca nici nu imi pasa ca il am, l-am lasat in scurta, iar scurta a fost lasata undeva, intr-un colt. Cand s-a apropiat ora la care trebuia sa ma sune familia, am mers sa il iau ca sa il am la mine. Ia telefonul de unde nu-i. Scurta o gasisem, dar telefonul nu era nicaieri. Mi se furase. Am reusit sa ajung acasa, pentru ca iesisem afara cu ochii in lacrimi sa vad daca nu venise cineva sa ma ia. Ce sa vezi, mama era acolo. Am aflat mai tarziu ca ea statuse acolo toata seara, dar asta este partea a doua.
|
Alcatel caramida |
Toate ca toate, am ajuns cu bine acasa, dar mi-am auzit toate predicile tatalui si cadoul meu a fost sa nu mai pun mana pe un telefon mobil decat vara, cand mergeam la bunici si trebuia sa sun parintii in fiecare seara de la Alcatelul caramida al bunicii. Trebuie sa spun ca era chinuitor, pentru ca semnalul era foarte greu de gasit si de obicei era pe undeva prin copaci.
Dupa abia 2 ani am primit si eu, telefonul meu mobil, si atunci doar pentru ca toata lumea si toti colegii aveau si nu am mai contenit cu rugamintile. Atunci, dupa multe rugaminti, am primit Nokia 3310 folosit al tatalui, el urmand sa isi ia ceva mai bun. Acesta a reszistat eroic si la mine 2 ani si arata exact ca cel de mai sus. Acelasi gri inchis, iar cand l-am cedat pentru unul ceva mai bun, nu se mai vedea logo-ul, iar ecranul era descifrabil doar de catre mine.
|
Nokia 8210 |
Urmatorul Nokia 8210 si tin foarte bine minte ca imi cumparasem o carcasa colorata, cu o frunza de canabis care facea ravagii printre colegi. Acesta s-a stricat la scurt timp dupa ce l-am primit, pentru ca era oricum uzat.
|
Philips fagure |
Apoi, am plans mult pana cand am primit un Philips cu tastatura in forma de fagure, nou de aceasta data, care mi-a fost furat la cateva zile.Si toate acestea inca inainte de a termina liceul. Am mai avut si un Ericsson cu joystick in locul butonului de meniu, cu care m-am distrat putin, pana cand mi-a fost furat in timpul unei manifestatii.
|
Motorola L6 |
Urmatorul telefon a fost un Motorola L6 exact ca cel din imagine, de care am avut foarte multa grija si m-a slujit cu credinta vreo 2 ani. De aici pana la Nokia SuperNova nu a fost un drum foarte lung, in timpul facultatii. Iar acum, nu de mult timp, am primit, insfarsit, un Samsung Star2, dupa ce SuperNova mea nu mai dorea sa ma lase sa folosesc nici tasta 7, nici tasta 9. La ultimele doua nu mai are rost sa va arat imagini, pentru ca sunt mai recente si va puteti da seama cum arata. Marturisesc ca imi doream de mult un smartphone, iar de Craciun l-am primit cadou. Chiar daca nu a fost o surpriza, pentru ca eu il alesesem, a fost o bucurie, de care incep sa ma plictisesc daca nu imi cumpar un card mai mare.
De ce va povestesc eu despre asta? Pentru ca mi-am adus aminte de cum am evoluat eu din privinta telefoanelor pe care le-am avut de-a lungul timpului, adica de 10 ani incoace, cand am citit ca EuroGSM a implini 15 ani de activitate. Mi-am dat seama ca ei cunosc telefoanele de mai mult timp decat mine. :) Cu ocazia asta au pregatit si un superb joc, pe care va invit sa il
incercati.
Astept sa imi spuneti si voi aveturile voastre cu telefoanele de-a lungul timpului.