vivre.ro

miercuri, 31 august 2011

Un suflet prea tanar a ajuns in ceruri

Sunt mult prea greu de crezut unele lucruri, iar gandirea refuza sa accepte lucrurile dureroase. Cineva mi-a spus ca in Rai nu se merge oricum. E pe alese. Imi place sa cred asta, pentru ca nu imi explic altfel cum o persoana iubita de toti cei din jur si care a fost mandria parintilor, poate sa aiba ghinionul sa moara intr-un accident.
Am avut onoarea sa il cunosc personal pe cel care a fost Capitan Adrian Marchis (avansat post mortem la acest grad) si nici macar acum, dupa ce am participat la inmormantarea acestuia, nu imi vine sa cred ca nu mai este printre noi. A fost o persoana in preajma careia iti facea placere sa te afli, o persoana in care multi au avut incredere, o persoana care facea cinste familiei din care venea. O familie simpla, care a dat tarii un erou.
Sunt multe persoanele care si-au pus nadejdea in Adi (pentru ca asa ii spuneam toti), iar el nu a dezamagit pe niciunul dintre acestia. A salvat vieti si bunuri pentru care multi ii sunt recunoscatori.
Cuvintele nu pot sa exprime durerea pe care o simt toti cei care i-au fost apropiati in timpul vietii. Este o mare pierdere pentru mama sa, care de aproximativ sase luni si-a pierdut sotul, este o mare pierdere pentru fratii, care ii calca pe urme in cariera si o mare pierdere pentru iubita lui, cu care urma sa se casatoreasca. A fost pentru prima data cand am realizat la ce riscuri se expun militarii si cum este sa ai un militar alaturi. Dina draga mea, imi pare nespus de rau ca trebuie sa treci prin aceste clipe. Insa ai tot sprijinul nostru. Viata ne invata multe lucruri, dar niciodata sa ne despartim brusc de cei dragi.
Un om extraordinar, un suflet cald, un zambet strengaresc, o persoana de incredere, acestea sunt amintirile cu care ramanem. Acum este un inger in inaltul cerului pe care il rugam sa aiba grija si sa vegheze asupra noastra si a tuturor pompierilor. Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

miercuri, 17 august 2011

Pantofi adevarati :)

De cand eram mici, noi, femeile, visam sa crestem sa putem purta adevaratii pantofi, acei pantofi cu toc inalt. Nu mai vroiam sandalute fara toc care nu pacaleau pe nimeni ca am fi mai inalte dupa ce am fost destul de mari ca sa putem sa ne urcam in pantofii mamei.
Pana cand am crescut, magazinele care aveau rafturi intregi de pantofi de dama cu toc erau, pentru noi, ca un taram interzis, daca putem sa ii spunem asa. Visam de multe ori la ele si ni le imaginam ca un loc special, unde toata lumea se invarte in jurul nostru, ca sa ne ajute sa probam cat mai multi pantofi si ca, in final, ne cumparam multe perechi dintre cele mai frumoase.
Trebuie sa recunosc ca, personal, sunt o impatimita a pantofilor si a posetelor. Tot ce tine de domeniul acesta este, pentru mine, religie. Daca nu am avut ceva deajuns, acelea au fost posetele si pantofii. De toate felurile, de toate culorile, mari si mici, posetele sunt viata mea. Chiar daca folosesc foarte mult aceeasi poseta, oricum imi place sa am mai multe, pe care nu le folosesc.
Pantofii sunt alta poveste. Imi plac, la nebunie, tocurile imense. Oricat de inalte, nu conteaza. Asta si pentru ca sunt foarte mica de inaltime si am un prieten de 2 metri...:D Nu vreau sa exagerez, dar, oricum, el este cu mai bine de un cap mai inalt decat mine, daca nu sunt pe tocuri.
Am inceput sa le port cand lucram pe teren. Trebuia sa fiu eleganta mereu si nu puteam sa ma despart de ele. Trebuia sa am si eu o tinuta mai de doamne ajuta. De atunci m-am obisnuit sa fiu la inaltime si nu mai simt atat de repede durerea de picioare. Se poate spune ca a fost si un exercitiu de anduranta.
Oricum, tocurile sunt prietenele mele si acum am gasit un magazin online foarte ok, Stone Creek pe numele lui, care chiar inspira incredere si de unde as cumpara si eu, caci nasa mare trebuie sa se si incalte frumos la nunta. Dar asta e alta poveste, pentru alta zi.

vineri, 12 august 2011

Un fel de campanie pentru turismul romanesc

Ce este mai minunat decat perioada verii, cand toata lumea se gandeste la concediu, pentru ca vara este anotimpul in care majoritatea persoanelor isi doresc sa se relaxeze. Este perioada in care toti angajatii isi doresc concediu, chiar daca managerii nu stiu cum sa ii tina mai mult la munca, dar aproape ca s-ar razgandi si ei, saracii, cand se gandesc cat au de cheltuit.
Managerii sunt cei care le pot face o bucurie si le pot recompensa munca pe care au depus-o tot anul prin tichete de vacanta. Aceste tichete vin de la ChequeDejeuner si sunt tot mai cautate de mediul bussiness datorita faptului ca fac parte dintr-o categorie de tichete neimpozitabile de catre stat. Pe de-asupra, sunt si deductibile de la impozitul pe profit pe care compania il are de platit catre stat. Nu intru in detalii, cei care se lovesc de asa ceva stiu despre ce vorbesc.
Astfel, managerii pot sa le dea salariatilor un sprijin pentru relaxare pentru care nu vor plati de doua ori. Ba mai mult, este recunoscut ca facand parte din categoria cheltuielilor si este deductibil din impozitul pe profit. Este una din situatiile in care castigul este de ambele parti. Asta pana cand guvernul isi va da seama ca mai are o oportunitate de impozitare. De aceea ChequeDejeuner vrea ca dumneavoastra sa profitati de aceste beneficii pana cand se va mai putea.
Avantajul angajatilor este fapul ca, numarul companiilor afiliate fiind mare, au parte de multe oferte avantajoase si posibilitati foarte mari sa gaseasca ceea ce isi doresc pentru concediul lor de odihna.
Prima data trebuie sa ne cunoastem tara si abia apoi sa incercam sa descoperim alte tari. Acesta este firul pe care ar trebui sa mearga, in mod normal orice persoana careia ii place sa calatoreasca. Tocmai de aceea ChequeDejeuner a propus ca aceste tichete sa poata fi folosite doar pe teritoriul Romaniei, pentru a incuraja romanii sa isi cunoasca tara si sa ajute la dezvoltarea turismului romanesc. M-am lovit si eu de chestia asta cand am cautat un bilet pentru doua persoane ca sa mergem undeva sa ne relaxam si noi...eu, in special, ca nici anul trecut nu am avut ocazia sa plec nicaieri. Trebuie sa recunosc ca nu fac parte din persoanele normale, care isi viziteaza in primul rand tara. Cred ca cunosc mai multe orase din afara tarii decat cele din tara. Cred ca ne-ar prinde bine un tur prin tara, dar si niste tichete de la munca.