Un suflet prea tanar a ajuns in ceruri

Sunt mult prea greu de crezut unele lucruri, iar gandirea refuza sa accepte lucrurile dureroase. Cineva mi-a spus ca in Rai nu se merge oricum. E pe alese. Imi place sa cred asta, pentru ca nu imi explic altfel cum o persoana iubita de toti cei din jur si care a fost mandria parintilor, poate sa aiba ghinionul sa moara intr-un accident.
Am avut onoarea sa il cunosc personal pe cel care a fost Capitan Adrian Marchis (avansat post mortem la acest grad) si nici macar acum, dupa ce am participat la inmormantarea acestuia, nu imi vine sa cred ca nu mai este printre noi. A fost o persoana in preajma careia iti facea placere sa te afli, o persoana in care multi au avut incredere, o persoana care facea cinste familiei din care venea. O familie simpla, care a dat tarii un erou.
Sunt multe persoanele care si-au pus nadejdea in Adi (pentru ca asa ii spuneam toti), iar el nu a dezamagit pe niciunul dintre acestia. A salvat vieti si bunuri pentru care multi ii sunt recunoscatori.
Cuvintele nu pot sa exprime durerea pe care o simt toti cei care i-au fost apropiati in timpul vietii. Este o mare pierdere pentru mama sa, care de aproximativ sase luni si-a pierdut sotul, este o mare pierdere pentru fratii, care ii calca pe urme in cariera si o mare pierdere pentru iubita lui, cu care urma sa se casatoreasca. A fost pentru prima data cand am realizat la ce riscuri se expun militarii si cum este sa ai un militar alaturi. Dina draga mea, imi pare nespus de rau ca trebuie sa treci prin aceste clipe. Insa ai tot sprijinul nostru. Viata ne invata multe lucruri, dar niciodata sa ne despartim brusc de cei dragi.

Un om extraordinar, un suflet cald, un zambet strengaresc, o persoana de incredere, acestea sunt amintirile cu care ramanem. Acum este un inger in inaltul cerului pe care il rugam sa aiba grija si sa vegheze asupra noastra si a tuturor pompierilor. Dumnezeu sa te odihneasca in pace!