De cand eram mici, noi, femeile, visam sa crestem sa putem purta adevaratii pantofi, acei pantofi cu toc inalt. Nu mai vroiam sandalute fara toc care nu pacaleau pe nimeni ca am fi mai inalte dupa ce am fost destul de mari ca sa putem sa ne urcam in pantofii mamei.
Pana cand am crescut, magazinele care aveau rafturi intregi de pantofi de dama cu toc erau, pentru noi, ca un taram interzis, daca putem sa ii spunem asa. Visam de multe ori la ele si ni le imaginam ca un loc special, unde toata lumea se invarte in jurul nostru, ca sa ne ajute sa probam cat mai multi pantofi si ca, in final, ne cumparam multe perechi dintre cele mai frumoase.
Trebuie sa recunosc ca, personal, sunt o impatimita a pantofilor si a posetelor. Tot ce tine de domeniul acesta este, pentru mine, religie. Daca nu am avut ceva deajuns, acelea au fost posetele si pantofii. De toate felurile, de toate culorile, mari si mici, posetele sunt viata mea. Chiar daca folosesc foarte mult aceeasi poseta, oricum imi place sa am mai multe, pe care nu le folosesc.
Pantofii sunt alta poveste. Imi plac, la nebunie, tocurile imense. Oricat de inalte, nu conteaza. Asta si pentru ca sunt foarte mica de inaltime si am un prieten de 2 metri...:D Nu vreau sa exagerez, dar, oricum, el este cu mai bine de un cap mai inalt decat mine, daca nu sunt pe tocuri.
Am inceput sa le port cand lucram pe teren. Trebuia sa fiu eleganta mereu si nu puteam sa ma despart de ele. Trebuia sa am si eu o tinuta mai de doamne ajuta. De atunci m-am obisnuit sa fiu la inaltime si nu mai simt atat de repede durerea de picioare. Se poate spune ca a fost si un exercitiu de anduranta.
Oricum, tocurile sunt prietenele mele si acum am gasit un magazin online foarte ok, Stone Creek pe numele lui, care chiar inspira incredere si de unde as cumpara si eu, caci nasa mare trebuie sa se si incalte frumos la nunta. Dar asta e alta poveste, pentru alta zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!