Inca un an care a trecut fara sa imi dau seama, inca o zi de nastere. Incep sa imi dau seama ca timpul trece si eu ma simt tot mai implinita. Am o familie sanatatoasa, pe care o ador, am un iubit care ma face tot mai fericita si o slujba care imi aduce satisfactii.
Ce as putea sa imi doresc mai mult? De fapt, de ce incepem sa ne facem rapoarte si evaluari tocmai cand se marcheaza trecerea inca a unui an? Probabil ca acum este momentul in care ne dam seama cat de volatil este timpul si ca am vrea sa fi realizat mai multe pana acum. Cel putin asa sunt eu. Stiu ca as fi putut sa realizez mai multe, stiu ca sunt capabila. Nu vreau sa imi gasesc scuze. Nu ar putea fi niciunele destul de relevante.
Cred ca ar fi foarte interesant sa fac o lista de lucruri pe care vreau sa le fac in anul care urmeaza, pana la urmatoarea zi de nastere si atunci sa o scot si sa bifez lucrurile pe care le-am facut.
Oricum, important este ca sunt sanatoasa si fericita. Pot sa spun asta, pentru ca asta simt. Voi ridica un pahar de sampanie in cinstea mea si a tuturor celor care isi sarbatoresc azi ziua de nastere, dar si in cinstea celor care azi se nasc. Bine ati venit! Ati ales o zi superba!
As vrea sa va am pe toti in jurul meu azi!
P.S. Tin sa multumesc din suflet tuturor celor care m-au sunat sau mi-au lasat mesaje de felicitare! M-au coplesit toate si mi-au facut ziua si mai frumoasa decat era. :D
luni, 28 mai 2012
miercuri, 23 mai 2012
SkitBike si la Baia Mare
Tocmai ce am aflat, mai ieri, ca se pune de un eveniment in premiera la Baia Mare. Este drept ca, prin tara s-a mai organizat acest frumos eveniment, ca dovada, la Bucuresti este, deja, al treilea an de cand se practica SkirtBike.
Mi se pare un eveniment foarte bun, si mi-ar placea foarte mult sa pot sa fiu si eu in mijlocul sau. Insa planificarile ma poarta pana in Ploiesti in acest weekend, cand acesta va avea loc. Totusi, din dorinta de a-l sustine ma alatur virtual baimarencelor. Doresc sa o felicit pe Frmshk pentru ca a preluat ideea si a avut curajul de a organiza si aici acelasi lucru, insa fara ajutorul sponsorilor pe care ii vedeti pe afisul alaturat. Ca sa fim corecti, trebuie sa recunoastem ca acest afis este preluat de la bucuresteni si au fost schimbate orasul si locul de intalnire.
Asadar, va indemn pe voi, pe toate fetele si femeile, sa va imbracati cum stiti voi mai frumos si sa va prezentati cu bicicleta in fata Bibliotecii Judetene, de unde se va porni intr-o plimbare, ca sa aratati orasului cat de frumos poate fi mersul pe bicicleta. Nu va sfiiti. Va spuneam ca as fi venit si eu daca planurile anterioare nu m-ar fi impiedicat. Haideti sa ne facem orasul mandru ca are femei si fete frumoase care stiu sa se dea pe bicicleta si care vor sa sustina o cauza, pana la urma, eco.
Alina Rad va fi acolo sa va sustina si mai apoi sa scrie despre noi pe blogul unui baimarean de-al nostru plecat la Bucuresti si care ne sustine de acolo.
La final se va face o oprire la o terasa pentru un pahar de vorba si schimb de pareri legat de plimbarea voastra. Daca toate merg bine, poate reusim, la anu', sa ne procopsim si macar cu o parte din sponsorii despre care vorbeam.
Mult succes!
UPDATE:
Dupa cum se pare, este nevoie de mai mult timp pentru organizarea evenimentului asa cum trebuie, motiv pentru care am spus ca ma voi implica si eu in organizarea lui. A trecut destul de mult timp de cand nu m-am mai implicat intr-un proiect de genul asta si tanjeam dupa asa ceva.
Asa ca va trebui sa ne tineti pumnii ca sa reusim sa le rezolvam pe toate. Ca urmare, data se amana, iar data o vom anunta in timp util.
UPDATE:
Este oficial! SkirtBike Baia Mare se va tine pe data de 8 iulie! Imi pare cel mai bine ca voi putea sa fiu si eu prezenta.
Asadar, pe 8 iulie (asta e duminica), toate doamnele si domnisoarele sunt asteptate in Parcul Tineretului la Monumentul Ostasului Roman, la ora 17:00, de unde se va pleca pe b-dul Victoriei, pe b-dul Decebal, pe b-dul Bucuresti, iar apoi spre str. Vasile Lucaciu, la cafeneaua noua, unde toti participantii vor fi intampinati cu surprize si, bineinteles, aplauzele cuvenite.
Organizatorii anunta ca sunt invitati sa participe si domnii imbracati elegant ca sa sustina doamnele si domnisoarele in cele mai inovative modalitati.
Mi se pare un eveniment foarte bun, si mi-ar placea foarte mult sa pot sa fiu si eu in mijlocul sau. Insa planificarile ma poarta pana in Ploiesti in acest weekend, cand acesta va avea loc. Totusi, din dorinta de a-l sustine ma alatur virtual baimarencelor. Doresc sa o felicit pe Frmshk pentru ca a preluat ideea si a avut curajul de a organiza si aici acelasi lucru, insa fara ajutorul sponsorilor pe care ii vedeti pe afisul alaturat. Ca sa fim corecti, trebuie sa recunoastem ca acest afis este preluat de la bucuresteni si au fost schimbate orasul si locul de intalnire.
Asadar, va indemn pe voi, pe toate fetele si femeile, sa va imbracati cum stiti voi mai frumos si sa va prezentati cu bicicleta in fata Bibliotecii Judetene, de unde se va porni intr-o plimbare, ca sa aratati orasului cat de frumos poate fi mersul pe bicicleta. Nu va sfiiti. Va spuneam ca as fi venit si eu daca planurile anterioare nu m-ar fi impiedicat. Haideti sa ne facem orasul mandru ca are femei si fete frumoase care stiu sa se dea pe bicicleta si care vor sa sustina o cauza, pana la urma, eco.
Alina Rad va fi acolo sa va sustina si mai apoi sa scrie despre noi pe blogul unui baimarean de-al nostru plecat la Bucuresti si care ne sustine de acolo.
La final se va face o oprire la o terasa pentru un pahar de vorba si schimb de pareri legat de plimbarea voastra. Daca toate merg bine, poate reusim, la anu', sa ne procopsim si macar cu o parte din sponsorii despre care vorbeam.
Mult succes!
UPDATE:
Dupa cum se pare, este nevoie de mai mult timp pentru organizarea evenimentului asa cum trebuie, motiv pentru care am spus ca ma voi implica si eu in organizarea lui. A trecut destul de mult timp de cand nu m-am mai implicat intr-un proiect de genul asta si tanjeam dupa asa ceva.
Asa ca va trebui sa ne tineti pumnii ca sa reusim sa le rezolvam pe toate. Ca urmare, data se amana, iar data o vom anunta in timp util.
UPDATE:
Este oficial! SkirtBike Baia Mare se va tine pe data de 8 iulie! Imi pare cel mai bine ca voi putea sa fiu si eu prezenta.
Asadar, pe 8 iulie (asta e duminica), toate doamnele si domnisoarele sunt asteptate in Parcul Tineretului la Monumentul Ostasului Roman, la ora 17:00, de unde se va pleca pe b-dul Victoriei, pe b-dul Decebal, pe b-dul Bucuresti, iar apoi spre str. Vasile Lucaciu, la cafeneaua noua, unde toti participantii vor fi intampinati cu surprize si, bineinteles, aplauzele cuvenite.
Organizatorii anunta ca sunt invitati sa participe si domnii imbracati elegant ca sa sustina doamnele si domnisoarele in cele mai inovative modalitati.
vineri, 4 mai 2012
Amintirile mamei despre copilaria mea
Mi-am amintit de o chestie pe care mi-a povestit-o mama despre primii ani de viata.
Nu cred ca v-am mai spus, insa eu am stat primii 3 ani de viata la tara, la parintii tatalui meu, asadar, la bunicii din partea tatalui. Asta este in satul Fersig, comuna Satulung, din judetul Maramures. Satul este superb si este unul dintre putinele locuri in care imi gasesc linistea. Acolo era matusa mea care mereu avea grija ca mie sa nu imi lipseasca plimbarile lungi pe la prietenele ei. Asa ca ma cunostea tot satul de cand eram cat un purice. Ei ii placea sa aiba grija de mine. Si bunicii erau topiti dupa mine. Nu este normal? Sunt si prima nepoata. :D
Nu am fost un copil rau, insa aveam eu un fix pentru momentul in care ma puneau ai mei la culcare. Orice faceai cu mine, nu puteam sa adorm fara "dida" si "bista". Dida era suzeta cu care ma obisnuisem, iar bista era o batista de la chinezi, foarte uzata, ca deja se vedea prin ea de cate ori o spalase bunica. Cu batista asta ma jucam eu pana cand adormeam. O tot fluturam si ma stergeam pe fata cu ea, ca era fina deja de uzata ce era. Si asta era singurul mod in care reuseam sa adorm. Daca lipsea oricare dintre cele doua obiecte mandatorii, nu puteam sa dorm. Au incercat sa imi dea si alte batiste, dar le-am respins pe toate. Eram foarte atasata de acea batista.
Si eram foarte atasata de matusa mea, lucru care il simt si acum, desi ne vedem foarte rar, pentru ca nu mai este prin zona. Ma atasasem foarte mult de ea si de bunici pentru ca parintii mei erau la munca, concediul de maternitate nefiind atunci atat de lung. Desi ii vedeam in fiecare seara, tot restul timpului il petreceam cu bunicii si cu matusa. Asta nu inseamna ca nu am o legatura stransa cu parintii mei. Dupa ce ne-am mutat in oras, eram doar cu ei.
Ce vreau sa spun e ca, desi am trait aproape tot timpul la oras, mereu mi-a placut sa merg la tara la bunicii mei, in locul in care am crescut si unde m-am dezvoltat. Primii ani din viata sunt hotaratori pentru restul vietii si persoanele si locurile de care te atasezi atunci, iti raman aproape de inima mereu dupa aceea. Ceilalti bunici sunt din alt sat si avand in vedere faptul ca nu am stat niciodata prea mult la ei, nu m-am obisnuit cu locul si nu ma atrage la fel de mult. Imi pare foarte rau ca trebuie sa recunosc asta si imi pare foarte rau ca este asa. Insa fiecare copil este diferit si se ataseaza de lucruri sau locuri diferite. Parintii si cei care au grija de copii trebuie sa fie atenti care sunt aceste lucruri. Lucrurile de care se ataseaza s-ar putea sa le faca rau.
Toata povestea asta mi-a venit in minte atunci cand am aflat ca Biochefarm International a inceput sa sustina organizatia Salvati Copiii printr-un gest superb. A inscriptionat toate suzetele NUK cu logo-ul campaniei „Fiecare copil conteaza”. Prin acest gest, incurajeaza lumea sa cumpere suzete din valoarea carora doneaza un procent catre organizatie. Campania promoveaza cumpararea suzetelor prin promisiunea unei contributii la reducerea mortalitatii infantile.
Daca vreti sa aflati mai multe detalii despre campanie, despre suzetele NUK inscriptionate sau despre redecerea mortalitatii infantile puteti urmari Biochefarm International pe Facebook si pe Twitter
Nu cred ca v-am mai spus, insa eu am stat primii 3 ani de viata la tara, la parintii tatalui meu, asadar, la bunicii din partea tatalui. Asta este in satul Fersig, comuna Satulung, din judetul Maramures. Satul este superb si este unul dintre putinele locuri in care imi gasesc linistea. Acolo era matusa mea care mereu avea grija ca mie sa nu imi lipseasca plimbarile lungi pe la prietenele ei. Asa ca ma cunostea tot satul de cand eram cat un purice. Ei ii placea sa aiba grija de mine. Si bunicii erau topiti dupa mine. Nu este normal? Sunt si prima nepoata. :D
Nu am fost un copil rau, insa aveam eu un fix pentru momentul in care ma puneau ai mei la culcare. Orice faceai cu mine, nu puteam sa adorm fara "dida" si "bista". Dida era suzeta cu care ma obisnuisem, iar bista era o batista de la chinezi, foarte uzata, ca deja se vedea prin ea de cate ori o spalase bunica. Cu batista asta ma jucam eu pana cand adormeam. O tot fluturam si ma stergeam pe fata cu ea, ca era fina deja de uzata ce era. Si asta era singurul mod in care reuseam sa adorm. Daca lipsea oricare dintre cele doua obiecte mandatorii, nu puteam sa dorm. Au incercat sa imi dea si alte batiste, dar le-am respins pe toate. Eram foarte atasata de acea batista.
Si eram foarte atasata de matusa mea, lucru care il simt si acum, desi ne vedem foarte rar, pentru ca nu mai este prin zona. Ma atasasem foarte mult de ea si de bunici pentru ca parintii mei erau la munca, concediul de maternitate nefiind atunci atat de lung. Desi ii vedeam in fiecare seara, tot restul timpului il petreceam cu bunicii si cu matusa. Asta nu inseamna ca nu am o legatura stransa cu parintii mei. Dupa ce ne-am mutat in oras, eram doar cu ei.
Ce vreau sa spun e ca, desi am trait aproape tot timpul la oras, mereu mi-a placut sa merg la tara la bunicii mei, in locul in care am crescut si unde m-am dezvoltat. Primii ani din viata sunt hotaratori pentru restul vietii si persoanele si locurile de care te atasezi atunci, iti raman aproape de inima mereu dupa aceea. Ceilalti bunici sunt din alt sat si avand in vedere faptul ca nu am stat niciodata prea mult la ei, nu m-am obisnuit cu locul si nu ma atrage la fel de mult. Imi pare foarte rau ca trebuie sa recunosc asta si imi pare foarte rau ca este asa. Insa fiecare copil este diferit si se ataseaza de lucruri sau locuri diferite. Parintii si cei care au grija de copii trebuie sa fie atenti care sunt aceste lucruri. Lucrurile de care se ataseaza s-ar putea sa le faca rau.
Toata povestea asta mi-a venit in minte atunci cand am aflat ca Biochefarm International a inceput sa sustina organizatia Salvati Copiii printr-un gest superb. A inscriptionat toate suzetele NUK cu logo-ul campaniei „Fiecare copil conteaza”. Prin acest gest, incurajeaza lumea sa cumpere suzete din valoarea carora doneaza un procent catre organizatie. Campania promoveaza cumpararea suzetelor prin promisiunea unei contributii la reducerea mortalitatii infantile.
Daca vreti sa aflati mai multe detalii despre campanie, despre suzetele NUK inscriptionate sau despre redecerea mortalitatii infantile puteti urmari Biochefarm International pe Facebook si pe Twitter
Abonați-vă la:
Postări (Atom)