Nu cred ca v-am mai spus, insa eu am stat primii 3 ani de viata la tara, la parintii tatalui meu, asadar, la bunicii din partea tatalui. Asta este in satul Fersig, comuna Satulung, din judetul Maramures. Satul este superb si este unul dintre putinele locuri in care imi gasesc linistea. Acolo era matusa mea care mereu avea grija ca mie sa nu imi lipseasca plimbarile lungi pe la prietenele ei. Asa ca ma cunostea tot satul de cand eram cat un purice. Ei ii placea sa aiba grija de mine. Si bunicii erau topiti dupa mine. Nu este normal? Sunt si prima nepoata. :D
Nu am fost un copil rau, insa aveam eu un fix pentru momentul in care ma puneau ai mei la culcare. Orice faceai cu mine, nu puteam sa adorm fara "dida" si "bista". Dida era suzeta cu care ma obisnuisem, iar bista era o batista de la chinezi, foarte uzata, ca deja se vedea prin ea de cate ori o spalase bunica. Cu batista asta ma jucam eu pana cand adormeam. O tot fluturam si ma stergeam pe fata cu ea, ca era fina deja de uzata ce era. Si asta era singurul mod in care reuseam sa adorm. Daca lipsea oricare dintre cele doua obiecte mandatorii, nu puteam sa dorm. Au incercat sa imi dea si alte batiste, dar le-am respins pe toate. Eram foarte atasata de acea batista.
Si eram foarte atasata de matusa mea, lucru care il simt si acum, desi ne vedem foarte rar, pentru ca nu mai este prin zona. Ma atasasem foarte mult de ea si de bunici pentru ca parintii mei erau la munca, concediul de maternitate nefiind atunci atat de lung. Desi ii vedeam in fiecare seara, tot restul timpului il petreceam cu bunicii si cu matusa. Asta nu inseamna ca nu am o legatura stransa cu parintii mei. Dupa ce ne-am mutat in oras, eram doar cu ei.
Ce vreau sa spun e ca, desi am trait aproape tot timpul la oras, mereu mi-a placut sa merg la tara la bunicii mei, in locul in care am crescut si unde m-am dezvoltat. Primii ani din viata sunt hotaratori pentru restul vietii si persoanele si locurile de care te atasezi atunci, iti raman aproape de inima mereu dupa aceea. Ceilalti bunici sunt din alt sat si avand in vedere faptul ca nu am stat niciodata prea mult la ei, nu m-am obisnuit cu locul si nu ma atrage la fel de mult. Imi pare foarte rau ca trebuie sa recunosc asta si imi pare foarte rau ca este asa. Insa fiecare copil este diferit si se ataseaza de lucruri sau locuri diferite. Parintii si cei care au grija de copii trebuie sa fie atenti care sunt aceste lucruri. Lucrurile de care se ataseaza s-ar putea sa le faca rau.
Toata povestea asta mi-a venit in minte atunci cand am aflat ca Biochefarm International a inceput sa sustina organizatia Salvati Copiii printr-un gest superb. A inscriptionat toate suzetele NUK cu logo-ul campaniei „Fiecare copil conteaza”. Prin acest gest, incurajeaza lumea sa cumpere suzete din valoarea carora doneaza un procent catre organizatie. Campania promoveaza cumpararea suzetelor prin promisiunea unei contributii la reducerea mortalitatii infantile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!