vivre.ro

luni, 27 iunie 2016

La fix!

A picat la fix campania Blogal Initiative pentru WowFixit! De ziua mea am primit un telefon nou, dar pe care nu am apucat să îl „dotez” cu tot ce are nevoie pentru că am fost ocupată și apoi am fost plecată.
Cu mâna pe suflet vă spun că sper să nu fac ceva cu el, pentru că sunt o neîndemânatică notorie. Când vine vorba despre aparate pe care să le scap din mână, eu sunt pe primul loc în casă. Când vom avea copii, sper să nu mă moștenească. Vechiul meu telefon a sfârșit plin de lovituri și de zgârieturi. Cu toate astea, cineva a zis că mai merit o șansă. Și în fiecare zi când îl țin în mână îmi aduc aminte că nu i-am cumpărat husă și folie.
Sincer, mă mir că încă nu are nicio zgârietură. Și tare aș vrea să rămână așa. Doar că uit constant că mai trebuie să fac și asta. Dar azi, când am văzut campania WowFixit, mi-am adus aminte din nou. Și parcă telefonul meu aștepta așa ceva. Este o soluție inovativă, care putem să o folosim fiecare, fără nicio grijă, în comparație cu foliile, care oamenii neîndemânatici ca mine le pun cu bule, cu particule de praf. Se pare că este o soluție care se aplică pe orice ecran de device și se usucă în scurt timp, fără bule și fără probleme. Încă nu am încercat-o, dar parcă s-a gândit cineva și la mine când a inventat asta. Asa o protecție care să o pot aplica și eu, am și eu nevoie.

În plus, mai am o tabletă acasă care nu a primit folie de protecție, așa că ar fi benefic și pentru ea. Și mai e și aparatul foto pe care îl aștept să vină din Turcia (poveste lungă - știu că sunt datoare cu povestea vacanței), care îmi e foarte drag și care ar merita o protecție pentru ecran după toate prin câte a trecut. Și nu vă faceți griji că mai găsesc eu destule aparate la care să folosesc WowFixit. Numai să îl am. Și astea sunt doar ale mele. Mai are nevoie și iubitu de el. Că nici la el nu se știe niciodată când o să pun eu mâna pe telefoanele lui.
Pentru mine, WowFixit a picat la fix. La cei care pun folii tot uit să mă duc. Voi ați încerca așa ceva?

joi, 9 iunie 2016

În așteptarea concediului

Atunci când mulți abia încep să își planifice concediul, eu deja ard de nerăbdare să treacă cele 2 zile până când voi ajunge pe nisipul fierbinte. Până când voi intra în starea de relaxare.
Starea de relaxare e bună. Starea de relaxare vine cu cărți, vine cu stat la soare, vine cu natură și cu sunetul valurilor. Și pe lângă astea, am înțeles că am ales un super resort în care să fac toate astea. Și nu vă imaginați că am făcut asta pentru că nu mai am ce să fac cu banii. Ci pentru că am avut noroc să prind o super ofertă.
Așa ar trebui să arate... aici ar trebui să mă relaxez eu.

Dar știu că pozele nu înfățișează întotdeauna adevărul. Așa că promit că voi reveni cu propria mea viziune despre acest hotel și despre întreaga experiență. Acum doar încerc să mă liniștesc și să am răbdare încă două zile. Două zile. Doar atât. Sper să treacă repede.
Totodată, sper ca iluziile pe care mi le fac să nu fie prea mari, sau sper să nu fiu dezamăgită.
Data trecută când am fost în Turcia, în luna de miere, am fost impresionată de servicii și de luxul pe care l-am avut la dispoziție. Sper că și de această dată să fie o experiență foarte plăcută și că ne vom întoarce acasă cu amintiri superbe.





miercuri, 8 iunie 2016

O vară plină de concerte

Pe vremea mea, când spuneai că mergi la concert se înțelegea că mergi la ceva spectacol organizat de primăria orașului la care era clar că veneau trupe românești populare.
Glumesc, nu sunt chiar atât de bătrână, dar era o vreme în care nici nu ne gândeam că ar putea să existe festivaluri dedicate exclusiv muzicii sau când doar visam la trupe străine, nici nu ne permiteam să ne dorim să le vedem în realitate, cântând pe una dintre scenele din România. Ce mare artist s-ar gândi să vină să cânte în România? Cine a auzit de România?
Ei bine, când au început să audă de România și au început să vină să cânte în România, și-au dat seama că nici nu știau ce au pierdut până acum, că publicul de aici este mai mult decât primitor și că suntem capabili de mai mult decât să iubim muzica. Ne era sete de un show total pe scenă, chiar dacă nu știam cum sunt, decât din filmări și povești. Așa cum și mie mi-e sete de un concert Rammstein, și îmi potolesc setea doar cu câte un film cu unul dintre concertele grandioase pe care le-au susținut până acum. Am ratat o șansă când au fost deja în România, dar sper să nu mai ratez astfel de șanse.
Și nu mă înțelegeți greșit... nu spun că trupele românești nu fac concerte foarte bune. Doar că până să apară concurența nu prea își dădeau interesul. Avem o mulțime de trupe și artiști care știu să te țină în picioare ore întregi. Trupe la concertele cărora mi-ar face imensă plăcere să particip la concertele lor.
Niciun moment mai bun pentru ca cineva ca Activia să dea startul la o provocare... să spunem la care concert am vrea să participăm vara aceasta. Trebuie să spun că este foarte greu să aleg. Și pe bună dreptate... am de ales între Gărâna Jazz Festival, Electric Castle, Muse, Untold, Spellground, Summer Well, Sia, George Enescu și Cat Empire. Nu sunt puține. Pe lângă verile de, let's say, acum 10 ani, chiar avem o vară plină.
Deși nu mi-am propus neaparat să ajung la un anumit concert/festival, sunt foarte multe trupe pe care as vrea sa le vad in concert vara aceasta. Spre exemplu, la Untold mi-ar plăcea foarte mult să dansez pe muzica: Armin van Buuren, Tiesto, Faithless, Scooter, Dub FX, Pendulum DJ Set & Verse și Rudimental DJ. La Spellground m-aș duce pentru: Les Elephants Bizarres, Carla's Dreams, Roa, Coma, Byron, Grimus, The Pixels, Aylin and The lucky charms.... Și, bineînțeles, aș alege Sia pentru stilul ei cu totul special.
Faza cea mai faină e că oricine poate câștiga un bilet la unul dintre aceste concerte/festivaluri cu ajutorul Activia, care a pregătit o provocare foarte simplă care implică oricare Activia de băut și un SMS la 1772. (Mai multe detalii pe Activia.ro).

Și mie, Activia sper să îmi dea unul dintre cele două premii puse în joc prin BlogalInitiative, ca să reușesc să îmi scot soțul din monotonie și să îi arăt cum ne distram în studenție, înainte să mă cunoască. Oricum spunea anul trecut că ar fi vrut să mergem la Untold, dar nu am ajuns.

joi, 2 iunie 2016

Greșelile vârstei

Oare e corect să dăm vina pe vârstă când facem câte o nebunie pe care o vom regreta sau din care vom învăța foarte multe „așa nu”?

În copilărie ni se acceptă sau se trece cu vederea peste multe boacăne pentru că suntem copii și nu știm mai bine. În adolescență, boacănele se intensifică în gravitate și, uneori, trebuie să ne asumăm răspunderea pentru faptele noastre, însă tot părinții erau cei care „plăteau oalele sparte” pentru că noi eram încă minori. Însă, odată cu împlinirea vârstei de 18 ani, părinții ar putea spune că nu mai sunt responsabili de acțiunile noastre. Că de acum încolo trebuie să ne asumăm în întregime responsabilitatea pentru faptele noastre. Și totuși nu o fac. Nu ne lasă singuri. Nu vor să vadă că copilul lor dă greș. Și fac tot posibilul pentru a ne ajuta. Uneori și prea mult ca să putem înțelege ce am greșit, cu adevărat.
Să fie, oare, impulsivitatea vârstei? Oare e bine să o urmăm, să ne asumăm un eventual eșec, doar pentru a face ceea ce ne place, indiferent de repercursiuni, indiferent de cine are de suferit din asta? Apropo de persoanele care suferă. Ne asumăm eventuala suferință proprie. Dar oare ne gândim la celelalte persoane care ar avea de suferit? Este normal să ne gândim la ele când încercăm să ne căutăm scopul în viață? Cât de mult ar trebui să conteze accepțiunile sociale în situații pe care nu mai putem să le acceptăm?
E de înțeles orice răzvrătire împotriva sistemului. E de apreciat orice persoană care încearcă să demonstreze neajunsurile unui sistem. Dar e suficient? Și merită orice sacrificiu?

De ce, ca adulți trecuți de vârsta tinereții precoce, nu mai suntem atât de aspru catalogați în urma unui eșec foarte puternic pentru orice persoană? De ce atunci suntem văzuți ca persoane care au avut curaj, dar au dat greș din pricina sistemului/legislației/condițiilor?

Știu că sunt foarte multe întrebări. Știu că poate sunt greu de urmărit. Dar, chiar aș vrea să încercăm să deschidem o discuție pe această temă, care să ne ajute pe toți, probabil.