Cum a uimit Maramuresul Spania

Dupa cum unii dintre voi stiti, am facut o mica vizita in Spania, pregatiti cu mai bine de o luna inainte cu bilete de avion, mai exact in Cantabria, pentru a participa la botezul a doua fetite superbe, care acum isi incep calatoria prin aceasta lume. Dar, dupa spusele celor de acolo, viata in Spania este mai usoara, deci sunt putin mai norocoase decat noi. Sau, cel putin, din unele puncte de vedere, caci departarea de casa nu este deloc usoara. Insa am descoperit o metoda mai usoara de a comunica, si una chiar foarte ieftina.
In fine. Dupa ce am pornit cu emotii de pe aeroportul Cluj-Napoca, caci a fost primul meu zbor, la ora 6 dimineata, dupa ce am aterizat cu bine la Munchen, am gasit, relativ usor urmatoare poarta de imbarcare, ne-am clatit putin ochii prin magazine. Recunosc ca nu a fost deloc usor sa ne abtinem de la cumparaturi. Insa am trecut cu bine si de aceasta incercare, deoarece nu aveam sponsorizare destul de generoasa ca sa ne permitem acest lucru. Ne-am indreptat cu parere de rau spre poarta, si am asteptat cu sufletul la gura sa vedem ce avion vom primi pentru zborul spre Bilbao, de unde urma sa ne preia gazdele noastre si parintii frumoaselor fetite. Daca avionul de la Cluj a fost mic, acesta a fost mai mare si mai confortabil. De aceasta data am fost mai linistita si zborul a fost mai usor.
Cand am ajuns la destinatie, mare ne-a fost mirarea cand, dupa cautari intense, am realizat ca nu ne astepta nimeni asa cum trebuia. Am mai stat o vreme, am mai intors telefoanele cu fundul in sus ca sa ne lamurim ca nu avem activate serviciile de roaming. Nemaistiind ce sa facem am luat un loc si am asteptat. La un moment dat, am observat un telefon public care ne-a inghitit destui euro pana cand am reusit sa vorbim cu cineva.

Intr-un final au ajuns gazdele, care ne asteptau la plecari in loc de sosiri, si ne-au dus acasa. Pe drum, am avut norocul ca autostrada sa treaca pe langa ocean, lucru care ne-a oferit privelisti minunate. Bineinteles ca primul lucru pe care l-am facut dupa ce am intrat in casa a fost sa ne repezim catre patuturile fetelor si sa le admiram.

Am ramas muti la vederea lor si am fost de acord ca sunt superbe ambele. Nici unul dintre noi nu mai vazuse doua suflete gemene, atat de mici.
Aceasta a fost prima zi. A doua zi am luat-o la pas prin magazine, la cumparaturi. Am fost foarte bine serviti, chiar daca am probat un magazin intreg de blugi. Trebuie mentionat faptul ca nu am fi batut atatea magazine daca nu ar fi fost sezon de mari reduceri in Spania.
Dupa o zi de cumparaturi, a urmat o zi de relaxare, iar apoi, ziua cea mare a botezului. La biserica, slujba s-a desfasurat putin diferit fata de ce eram noi obisnuiti sa vedem, cu un emotionant moment de lecturare a unei scrisori din partea fetelor catre parinti si inca un moment si mai emotionant a justificarii parintilor in legatura cu decizia de a le boteza in credinta catolica. Acesta a fost momentul in care m-a uimit cel mai mult puterea mea de intelegere a limbii spaniole. Insa mai mult m-a bucurat acest lucru. Daca nu as fi inteles, as fi pierdut foarte mult. A fost un moment unic.
Ajunsi inapoi acasa printr-o ploaie torentiala, am asezat masa, la care a participat si o persoana care nu cunostea deloc limba romana, ca urmare, s-a discutat cu ea doar in limba spaniola, iar in momentul in care a complimentat prajiturile facute de mine, cu un avant care a lasat pe toata lumea cu gura cascata, am inceput sa vorbesc in spaniola. Dar nu stalcit si nu cu balbaieli. Trebuie sa recunosc ca m-a uimit si pe mine. Am formulat chiar propozitii intregi. S-a uitat doamna la mine, s-a uitat la tatic si a intrebat de unde stiu sa vorbesc asa de bine limba. Fara sa ma mai gandesc, am spus adevarul: Este rezultatul a vreo 6 ani de telenovele din copilarie.
Mai tarziu, la masa festiva se afla si un cuplu de spanioli cu care m-am intalnit afara, la o tigara. Dupa ce am schimbat cateva impresii, m-a intrebat de cat timp traiesc in Spania. Eu i-am spus ca este prima mea vizita. Necrezand, a intrebat si taticul, care i-a confirmat.
Si acestea sunt doar cele mai elocvente exemple. Asa am uimit eu, o maramuresanca, ”o tara intreaga”.

P.S. Nu vreau sa ma laud.