Asta e ca serialele. Atunci cand e mai interesant se termina. Promit ca incerc sa ma limitez la o singura postare si sa nu fac sute de episoade.
Dupa cum spuneam, la ora 23 eu ma indreptam spre Republica, care era si sediul central al operatiunii, sa ma intalnesc cu Cornel. Am ajuns acolo si pana l-am gasit a mai durat ceva timp. Care era marea veste? Ca urma sa particip la un interviu pentru un post de casier care ramasese descoperit, post pentru care ma propusese, pe mine si pe inca un coleg de la ticketing, dintre toti voluntarii pe care ii avea el. Si tin sa va anunt ca nu au fost putini, deoarece trebuiau acoperite o multime de locatii. Interviul urma sa aiba loc chiar atunci, la o masa pe terasa de la Republica. Coordonatorii casierilor era straini, deci interviul a fost in limba engleza. Bineinteles ca m-am simtit foarte bine pentru ca s-a gandit la mine dintre toti ceilalti si nu m-am gandit atat de mult la interviu ca la o sansa in sine.
Spre surprinderea mea, caci mie nu mi se intampla sa am parte de surprize din astea decat foarte rar, am fost promovata chiar din acea seara pe postul de casier, urmand sa incep chiar in ziua urmatoare. Din simplu voluntar am devenit colaborator, deci am fost platita pentru munca depusa. Nu au fost multi bani si asta nu a contat deloc, caci scopul in sine a fost sa fac parte din festival si sa ma simt bine, nu sa fac bani din asta.
Recunosc ca m-am simtit foarte bine, iar distractia a fost la cote foarte mari. Chefurile pentru staff si crew (echipa din care faceam si eu parte) erau mult mai frumoase, mult mai bine aprovizionate, la care luau parte si personalitati, actori, regizori si toata lumea buna. Dar sa nu va inchipuiti ca au fost fitze si altfel de iesiri din partea personalitatilor. Nici vorba. Toata lumea a fost prietenoasa, toata lumea se purta normal.
Avand in vedere faptul ca de ziua mea am lucrat la TIFF, in seara in care a rulat filmul pe care vroiam foarte mult sa il vad, Eu cand vreau sa fluier, fluier, am cumparat bilete pentru toti prietenii mei, matusa mea Maria, careia nu ii voi mai spune altfel decat pe nume de acum inainte (daca afla ca i-am spus matusa la linseaza), verisoara mea, Andra si prietenul meu la acea vreme, Rares si am mers cu totii la film si apoi in oras.
Ma bucur sincer ca am luat parte la ceva atat de frumos si sper sa mai am ocazia sa o fac. Cu aceasta ocazie mai am un grup pe care vreau sa il pup si sa ii salut si acestia sunt toti cei pe care i-am cunoscut din cadrul festivalului si sper ca si ei sa ajunga sa urmareasca acest blog. Daca as reusi sa ii adun pe toti as avea foarte multe vizualizari. Deci, din cauza ca sunt foarte multi nu vreau sa incep sa ii enumar, caci nu imi permit sa ratez pe cineva. Se stiu toti cei despre care vorbesc.
Dupa cum spuneam, la ora 23 eu ma indreptam spre Republica, care era si sediul central al operatiunii, sa ma intalnesc cu Cornel. Am ajuns acolo si pana l-am gasit a mai durat ceva timp. Care era marea veste? Ca urma sa particip la un interviu pentru un post de casier care ramasese descoperit, post pentru care ma propusese, pe mine si pe inca un coleg de la ticketing, dintre toti voluntarii pe care ii avea el. Si tin sa va anunt ca nu au fost putini, deoarece trebuiau acoperite o multime de locatii. Interviul urma sa aiba loc chiar atunci, la o masa pe terasa de la Republica. Coordonatorii casierilor era straini, deci interviul a fost in limba engleza. Bineinteles ca m-am simtit foarte bine pentru ca s-a gandit la mine dintre toti ceilalti si nu m-am gandit atat de mult la interviu ca la o sansa in sine.
Spre surprinderea mea, caci mie nu mi se intampla sa am parte de surprize din astea decat foarte rar, am fost promovata chiar din acea seara pe postul de casier, urmand sa incep chiar in ziua urmatoare. Din simplu voluntar am devenit colaborator, deci am fost platita pentru munca depusa. Nu au fost multi bani si asta nu a contat deloc, caci scopul in sine a fost sa fac parte din festival si sa ma simt bine, nu sa fac bani din asta.
Recunosc ca m-am simtit foarte bine, iar distractia a fost la cote foarte mari. Chefurile pentru staff si crew (echipa din care faceam si eu parte) erau mult mai frumoase, mult mai bine aprovizionate, la care luau parte si personalitati, actori, regizori si toata lumea buna. Dar sa nu va inchipuiti ca au fost fitze si altfel de iesiri din partea personalitatilor. Nici vorba. Toata lumea a fost prietenoasa, toata lumea se purta normal.
Avand in vedere faptul ca de ziua mea am lucrat la TIFF, in seara in care a rulat filmul pe care vroiam foarte mult sa il vad, Eu cand vreau sa fluier, fluier, am cumparat bilete pentru toti prietenii mei, matusa mea Maria, careia nu ii voi mai spune altfel decat pe nume de acum inainte (daca afla ca i-am spus matusa la linseaza), verisoara mea, Andra si prietenul meu la acea vreme, Rares si am mers cu totii la film si apoi in oras.
Ma bucur sincer ca am luat parte la ceva atat de frumos si sper sa mai am ocazia sa o fac. Cu aceasta ocazie mai am un grup pe care vreau sa il pup si sa ii salut si acestia sunt toti cei pe care i-am cunoscut din cadrul festivalului si sper ca si ei sa ajunga sa urmareasca acest blog. Daca as reusi sa ii adun pe toti as avea foarte multe vizualizari. Deci, din cauza ca sunt foarte multi nu vreau sa incep sa ii enumar, caci nu imi permit sa ratez pe cineva. Se stiu toti cei despre care vorbesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!