Apoi, intre timp, a fost ziua mea. Pentru cei care nu stiu, asta este pe 28 mai, in fiecare an. Iar aceasta zi m-a inseninat cu adevarat, m-a facut sa cred intr-o raza de speranta. Care a fost spulberata brusc de cateva zile crunte, dar atat cat a fost, m-am simtit foarte bine. Si cum eu ma agat mereu de sperante si retraiesc de mai multe ori momentele fericite, doar ca sa pot sa merg inainte cu zambetul pe buze si cu fruntea sus, va spun ca de ziua mea m-am bucurat de cadouri extraordinare, cadouri pe care mi le doream de mult si la care doar speram, pentru ca suntem cuplu la inceput de drum si avem multe de realizat, fapt pentru care nu imi puteam nici macar permite sa programez cumpararea unora dintre ele.
Mai intai, iubitul meu sot (inca mi se pare ciudat sa ii spun asa, pentru mine clar e faptul ca e iubit) mi-a facut o surpriza de proportii, la care nici nu speram. El spune ca sunt norocoasa, eu spun ca el e norocos, ideea e ca m-am ales cu un telefon la care nici nu speram. Stiam ca trebuie sa il schimb pe cel vechi pentru ca era vechi si imi facea probleme, dar nu speram sa ajung chiar asa de repede la un Samsung Galaxy S4, fie el si Mini.
Au fost multe surprize miercurea trecuta, mai ales pentru ca a ajuns si cadoul pe care mi l-am facut singura, o poseta noua. Nu puteam sa imi aleg altceva, va dati seama. Colectia mea nu a ajuns, inca, suficient de mare.
In plus, au mai ajuns si o multime de alte cadouri si sambata, pentru care le multumesc din suflet tuturor celor care au incercat sa ma faca sa imi revin, eforturi care au fost foarte apreciate. Va multumesc si va iubesc pe toti!
