Cum m-am lasat eu de tigari

! Aceasta postare vine ca un raspuns la postarea lui Ciulea despre cum s-a lasat el de fumat.
De o luna si ceva sunt fericita nefumatoare sau, in conceptia lui Ciulea, sunt fericita ex-fumatoare. Nu incerc sa fac mare tam-tam din asta, dar sa stiti ca el are dreptate cu aceasta noua categorie de oameni. We-ve been there.
Nu este cel mai tare lucru din lume. Tin minte ca atunci cand eu m-am apucat toti din jurul meu fumau, si inainte de asta, cand cineva ma intreba eu de ce nu fumez le ceream motive destul de bune ca sa o fac, dar nimeni nu putea sa imi dea unul destul de bun.
M-am apucat de fumat in Franta, in schimb de experienta, cand fetele cu care stateam in camera au zis sa incerc sa vad cum e. Si am incercat, am procedat dupa metota "caii popii" si, ce sa vezi, nu am tusit deloc. Probabil ca daca m-as fi inecat sau as fi tusit nu as fi mers mai departe. Dar asta imi este norocul. Experienta a fost chiar placuta, astfel ca m-am apucat serios (cat de serios se poate apuca o pustoaica de clasa a 9-a, care nu avea bani de trecut strada, dar sa isi cumpere tigari).
Puneam toate colegele bani si ne luam un pachet mic, de 10 tigari, nu de 20 ca nu ne ajungeau. Asta se impartea la 5 fete, deci veneau 2 tigari de una. Astea se fumau in pauza mare si inca intr-o pauza, in spatele unui birt de peste drum de liceu. Chiar si numele era predestinat: OJT (nimeni nu stia de unde vine, eram prea tineri).
Dar lasam astea de-o parte si ajungem peste 9 ani, cand am inceput sa constat ca am cheltuit prea multi bani cu nebunia asta si ca, teoretic, imi face rau si ca ar fi cazul sa ma las. Asa ca am inceput sa le raresc, sa fumez mai slabe, sa nu imi mai cumpar, sa iau doar una sau doua cu mine la munca. Rezultatul final, desi fumam mai putin, tot fumam si doar ma amageam. Pasul urmator, tigara electronica. Cand am cumparat primul set de doua, una pentru mine si una pentru prietenul meu, pe care trebuia sa il conving sa se lase ca altfel imi facea pofta si nu puteam sa ma abtin, l-am cumparat la promotie, de pe internet, caci eram prea zgarcita sa dau milioane pe asa ceva. De fapt, sunt prea zgarcita sa dau milioane pe orice. Acestea s-au dovedit a fi de o calitate care ridica semne de intrebare, cu toate acestea el m-a convins sa mai cumpar un set, ca sa nu astepte pana cand se incarca cea descarcata.
La o saptamana dupa ce au ajuns si celelalte tigari, deja nu le mai folosea nimeni si ajunsesem inapoi la tigarile traditionale. Pana cand, intr-o seara, am avut un atact de panica pe care nu stiam sa il gestionez. Crezand ca este din pricina tigarilor, am stins ultima tigara tremurand si am promis lui Dumnezeu, in sinea mea, fara sa realizeze nimeni, ca daca ma ajuta sa nu ajung in seara aceea la spital, nu voi mai pune nicio tigara in gura. Si asa s-a intamplat. De atunci nu am mai pus nicio tigara in gura. Nici macar nu am simtit nevoia sa imi aduc aminte cum este. Nu a realizat nimeni decat dupa o saptamana. (mai putin prietenul meu, care a realizat ca nu ii mai dispar tigari din pachet). Nu am stat sa ma gandesc cat timp a trecut, sa numar zilele de cand am incetat sa ma distrug, de aceea nici nu as sti sa va spun acum sigur cat timp a trecut. Spun o luna, dar tot asa spuneam si acum 2 saptamani.
Acum nu mai simt nevoia sa il conving pe prietenul meu sa se lase, desi ma deranjeaza teribil mirosul. Trebuie sa stiti ca, totusi, nu a fost chiar placut. Cateva zile bune dupa ce m-am lasat de fumat m-am simtit atat de ingrozitor incat mi-am facut toate analizele sa vad ce se intampla cu mine. Cand am vazut ca toate sunt in regula, m-am speriat si mai tare. Atacuri de panica, ameteli, sesiuni de plans. Nu am vrut sa vada nimeni. Intr-o zi am citit despre "sevrajul" de dupa tigari. Si mi-am dat seama ca asta este ce se intampla cu mine. Lipsa de nicotina mi-a creat acele stari. Am inceput sa ma linistesc si au inceput sa treaca toate.
Acum ma simt mult mai bine. Ar trebui sa incercati si voi, cei fumatori. Este un exercitiu de vointa, sau de credinta. Depinde de fiecare dintre voi.