A trecut atat de mult timp ca nici nu stiu de unde sa incep. Hai sa incepem cu vara... petrecuta la Baia Mare, in cea mai mare parte, lucrand, foarte mult, apoi o saptamana in care, daca nu erau partidele de remi de pe malul marii, aproape ca am murit de plictiseala. Nu va puteti imagina cat de plictisitor e sa iti petreci vacanta cu parintii si fratele mai mic, chiar si in Croatia. Cred ca ati experimentat si voi cum e sa fii intr-o tara straina, din toate programele de la TV sa intelegeti numai CNN-ul si, ce e si mai naspa, sa trebuiasca sa traduceti parintilor tot ce se spune. Ce a facut asta mai putin plictisitor a fost ca la CNN-u vietii se vorbea numai despre campania lui Barack Obama. Macar am avut ceva de invatat. A fost insa ceva foarte ciudat... incercati sa va imaginati o vacanta de vara de pe vremea lui Ceusescu(ne vom deferi la el de acum inainte ca Cioki) cand megea familia la mare, nicaieri nu vredeai decat cupluri cu copii minori, nici urma de tineri de 20 de ani sau peste... doar cupluri casatorite...pentru ca doar acestea primeau cupoane sau ce mai primeau ele. A fost exact acelasi lucru, doar cu plaje de beton si plin de roci in apa in care mi-am tocit picioarele si genunchii.
Toate ca toate a trecut si vara si a inceput al doilea an de facultate. Nu mai stiu cum a inceput si cum am ajuns in vacanta de iarna, stiti voi... Craciun, Revelion... si aici ne oprim pentru ca brusc mi-a revenit memoria. 5 zile minunate, intr-un sat uitat de lume, 20L de bere(de care s-a speriat domnu' parinte cand a venit sa sfinteasca casa de Boboteaza), multa alta bautura, o gramada de prieteni care se imbatau pe rand, ca sa putem sa radem tot pe rand, de fiecare si muuuuuuuulta mancare, din care am mancat doar jumate in 5 zile si din aceasta cauza am mai stat o zi...ce zile frumoase...
In fine... inapoi la facultate... proiecte, multe proiecte, apoi examene, multe examene, sau cel putin asa m-i s-a parut mie...vaaaacaaaantaaaa!
Al doilea semestru a inceput, eu mi-am luat o saptamana in plus de vacanta, profii ne-au anuntat din nou ca avem de facut o gramada de proiecte, eu m-am trezit fara prietenii pe care credeam ca pot sa contez, dar de cine altcineva sa fiu dezamagita decat de cei la care nu ma asteptam... Si asa am ajuns eu fara echipe pentru proiecte si asa am inceput sa caut, si sa caut, pana am gasit-o pe Ligia mea draga, care m-i la prezentat pe Paul, si asa s-a format echipa pentru proiecte, dar inainte sa ne gandim la proiecte ne-am gandit la Olimpiadele Comunicarii. In momentul de fata suntem in cautare de inca doua persoane care sa completeze echipa.
Cam atat... ajunge? Eu cred ca ajunge pentru azi... Ne auzim mai incolo...Numai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!