vivre.ro

vineri, 18 noiembrie 2016

Povestea cu cățelul

A fost de curând când mi-am amintit cât de mult îmi doresc un cățel acasă. Chiar pe drumul de întoarcere de la Târgu Jiu. O domnișoară ne-a rugat să aducem o cățelușă de la Deva până la Baia Mare. Am acceptat, cu condiția de a ne întâlni lângă Simeria, care nu ne solicita să ne abatem de la drum.
Trebuie să menționez că am intrat în legătură prin intermediul aplicației Bla Bla Car. Este o aplicație foarte bună atunci când ai de făcut un drum mai lung, și ai locuri libere în mașină. Te ajută să reduci costurile de călătorie, afișând locurile disponibile pentru cei care caută un mijloc de transport pentru călătoriile lor. Astfel, ei fac rezervări, iar la finalul călătoriei, se fac evaluări de către ambele părți, iar acestea se adaugă la profilul persoanelor, pentru a se putea crea o idee obiectivă despre fiecare membru.

În fine, am reușit să ne întâlnim cu domnișoara și să luăm cățelul. A fost dragoste la prima vedere. O mogâldeață neagră foarte cuminte, de numai 6 săptămâni, care m-a fermecat cu ochii de mărgele negre. A fost momentul în care mi-am dat seama cât de mult îmi doresc un cățel de talie mică, la mine în casă, care să îmi însenineze zilele și să îmi aducă zâmbetul pe buze.
Însă nu puteam să o păstrez, pentru că ea trebuia să facă fericită o altă fată, căruia i-a fost promisă.
Am avut o tentativă acum aproximativ 3 ani, de ziua mea, dar atunci, un cățel mult prea inteligent a avut prea mult tupeu pentru gustul soțului meu. O zi am rezistat împreună. Ea era foarte șmecheră, foarte pofticioasă, iar apartamentul a fost, pentru ea, o locație numai bună pentru un joc de Treasure Hunt.
Păcat. Chiar îmi doresc un cățel la mine în casă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea!