vivre.ro

vineri, 18 noiembrie 2016

Povestea cu cățelul

A fost de curând când mi-am amintit cât de mult îmi doresc un cățel acasă. Chiar pe drumul de întoarcere de la Târgu Jiu. O domnișoară ne-a rugat să aducem o cățelușă de la Deva până la Baia Mare. Am acceptat, cu condiția de a ne întâlni lângă Simeria, care nu ne solicita să ne abatem de la drum.
Trebuie să menționez că am intrat în legătură prin intermediul aplicației Bla Bla Car. Este o aplicație foarte bună atunci când ai de făcut un drum mai lung, și ai locuri libere în mașină. Te ajută să reduci costurile de călătorie, afișând locurile disponibile pentru cei care caută un mijloc de transport pentru călătoriile lor. Astfel, ei fac rezervări, iar la finalul călătoriei, se fac evaluări de către ambele părți, iar acestea se adaugă la profilul persoanelor, pentru a se putea crea o idee obiectivă despre fiecare membru.

În fine, am reușit să ne întâlnim cu domnișoara și să luăm cățelul. A fost dragoste la prima vedere. O mogâldeață neagră foarte cuminte, de numai 6 săptămâni, care m-a fermecat cu ochii de mărgele negre. A fost momentul în care mi-am dat seama cât de mult îmi doresc un cățel de talie mică, la mine în casă, care să îmi însenineze zilele și să îmi aducă zâmbetul pe buze.
Însă nu puteam să o păstrez, pentru că ea trebuia să facă fericită o altă fată, căruia i-a fost promisă.
Am avut o tentativă acum aproximativ 3 ani, de ziua mea, dar atunci, un cățel mult prea inteligent a avut prea mult tupeu pentru gustul soțului meu. O zi am rezistat împreună. Ea era foarte șmecheră, foarte pofticioasă, iar apartamentul a fost, pentru ea, o locație numai bună pentru un joc de Treasure Hunt.
Păcat. Chiar îmi doresc un cățel la mine în casă.

marți, 15 noiembrie 2016

Un sărut în tăcerea infinită

Un eveniment foarte important pentru soțul meu, m-a făcut să ajung, luna trecută, în Târgu Jiu, județul Gorj. Cum bine știți, Târgu Jiu este casa lui Constantin Brâncuși. Așa că nu puteam să omit cele mai mari capodopere ale artistului.
Pentru că sculpturile sunt împărțite în două parcuri, am început cu cel mai apropiat de noi, unde, chiar de la intrare, am recunoscut Poarta Sărutului. Trebuie să recunoaștem că sentimentul de recunoștință care te cuprinde când te apropii de aceste opere arhicunoscute, este foarte intens. Deși, copil fiind, nu înțelegeam de ce se numește astfel, Poarta Sărutului este o rază luminoasă chiar și într-o zi mohorâtă ca cea care am avut-o noi atunci.
Parcul în care se află Poarta Sărutului este foarte frumos și bine îngrijit, iar nu departe de prima sculptură, se află și Masa Tăcerii.
Fac o paranteză aici și vă spun că nu este semnalizat monumentul cu indicatoare care să specifice că nu ai voie să te atingi de sculpturi, așa că nu înțeleg tevatura din jurul imagii cu președintele Iohanis care stă pe unul dintre scaune. Dacă sunt, atunci ar trebui să fie mai vizibile, dacă doresc să se și respecte.
În fine, doar la câțiva pași de Masa Tăcerii, curge Jiul. O promenadă foarte frumoasă te poartă dintr-un capăt în altul al parcului.
Coloana Infinitului se află în alt parc, pentru că are nevoie de suficient spațiu deschis pentru a se desfășura în voie. Este de o profunzime aparte. Este de prisos să vă explic de ce.


vineri, 4 noiembrie 2016

Delta Dunării

Poate că nu m-am gândit că Delta Dunării ar fi o destinație într-un viitor anticipat, dar surpriza a fost una dintre cele mai plăcute. Am aflat de această vacanță la fel ca și de cea de la Marea Neagră. De fapt, în același moment. Cele două au fost legate una de cealaltă, ca să nu facem mai multe drumuri până în celălalt capăt al țării.
A fost dimineața de după beția de pomină trasă în Vamă. Vă puteți imagina că soțul meu a fost perfect apt a doua zi de dimineață, pentru că a dormit toată noaptea. În schimb eu, am avut frisoane toată noaptea (adică orele rămase în care trebuia să dorm), iar la trezire senzația de greață a fost atât de puternică, încât era să nu reușesc să fac bagajele ca să putem pleca. Cu atât mai puțin am reușit să mă liniștesc pe drumul spre Tulcea, de unde urma să luăm barca rapidă spre Crișan, localitea din Deltă unde aveam rezervată cazarea. Mă gândeam cu groază la această călătorie cu barca rapidă, așa că am intrat în prima farmacie din Tulcea să îmi cumpăr medicamente pentru calmarea senzației de greață, înainte de a urca în barcă. S-a dovedit a fi cea mai inteligentă mișcare pe care am făcut-o de la începutul vacanței.
Despre șederea acolo, cuvintele ar fi de prisos. Vă las cu imagini care vor vorbi de la sine.











Era să uit să vă spun că în prima zi a șederii noastre am nimerit în mijlocul Festivalului Borșului de Pește. Chiar dacă este greu de crezut, orice preparat se poate face din pește. Este dovedit.